Implicarea Centrului de Pregătire Profesională în Cultură în formarea profesională a conservatorilor şi restauratorilor de bunuri culturale este o activitate cu tradiţie, motivată înainte de 1989 de lipsa instituţiilor educaţionale de profil. După 1990 situaţia educaţiei în acest domeniu s-a îmbunătăţit, prin înfiinţarea în cadrul universităţilor din Bucureşti, Sibiu, Alba Iulia sau în cadrul unor instituţii de cult, a unor structuri pentru formarea specialiştilor conservatori şi restauratori. Rămân însă în continuare valabile o serie de întrebări cu privire la organizarea şi definirea profesiilor din domeniul protejării patrimoniului cultural, ca şi a rolului pe care Centrul l-ar putea avea în acest proces.
Până în 2004 programele Centrului au fost organizate potrivit concepţiei şi experienţei specialiştilor proprii, uneori cu consultarea direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Condiţiile de derulare a acestor programe au fost departe de cele dorite, Centrul a urmărit să suplinească lipsa laboratorului propriu, a aparaturii şi a tehnicii necesare activităţilor practice, apelând la interesul şi înţelegerea directorilor şi a specialiştilor din muzeele cu astfel de dotări. Pe lângă asigurarea condiţiilor logistice, pregătirea formatorilor a fost şi continuă să fie o problemă serioasă pentru instituţiile care doresc să asigure o formare de calitate în acest domeniu.
